Top 10 fobii – de ce ti-e frica, nu scapi!

Unele sunt rar intalnite: teama de barbi (de oamenii cu barba,
adica; se numeste pogonofobie), de flori (antofobie) sau de obiecte
din sticla ori cristale (cristalofobie). Altele, insa, sunt destul
de frecvente, cum sunt variatele tipuri de zoofobii (frica de
diverse animale).

E interesant ca, in ciuda faptului ca spaimele resimtite
sunt irational de puternice, in unele cazuri (in special cand e
vorba despre zoofobii) oamenii de stiinta au gasit explicatii care
suna rezonabil si care tin de evolutia speciei
umane.

• Iată cum o simplă cană cu ceai poate deveni un detector de particule!
• Pentru prima dată în istorie, astronomii au fotografiat îndeaproape o stea din afara galaxiei Calea Lactee

Unele fobii, precum o frica panicarda de clovni (coulrofobie), sunt
destul de obisnuite la copii, dar in mod normal dispar la
maturitate; sunt rari adultii care resimt o astfel de teama.
Exista si oameni care sufera de mai multe fobii (afectiune
descrisa drept polifobie).

Dar care sunt cele mai obisnuite temeri groaznice ale oamenilor
(adulti), cele mai raspandite fobii in lumea occidentala? Iata 10
dintre cele mai comune, conform unei liste intocmite de publicatia
Live Science.

Frica de
dentist

La drept vorbind, prea putinor oameni le place sa aiba de-a
face cu medicii si cu sistemul sanitar dar, de aici si pana la la
atacuri de panica sau spaime de neinvins fata de doctori si si
proceduri medicale, e cale lunga. Au fost descrise mai
multe tipuri de fobii din acesta sfera, precum frica de spital
(nosocomefobia), de injectii (trypanofobia) sau o repulsie la ideea
de a merge la doctor, in general (iatrofobie), dar nici una nu pare
asa de raspandita precum frica de stomatolog (de fapt, nu de bietul
doctor, in sine, ci de ceea ce ne face): odontofobia.

Teama de dentist se poate manifesta cu diferite intensitati
si nu orice repulsie inseman fobie; pana la urma, e de
inteles ca nu-ti place ideea de a sta cu gura cascata, in vreme ce
un strain umbla pe acolo cu diverse instrumente metalice taioase
ori abrazive – te simti neajutorat si vulnerabil; cu alte cuvinte,
te simti in pericol. Dar, in cazul fobiilor adevarate, simpla idee
de a merge la dentist sau sunetul „acela” al frezei dentare, care
parca iti sfredeleste creierii, sunt uneori de ajuns pentru a le
declansa „odotofobicilor” un atac de anxietate, cu palpitatii si
transpiratii reci. Din cauza acestei fobii, cei afectati refuza sa
mearga la stomatolog, cu consecinte nefaste asupra sanatatii lor,
si ajung la dentist doar atunci cand durerea e asa de cumplita,
incat devine mai greu de suportat decat frica.

Totusi, exista metode pentru depasirea acestei fobii, metode care
merg de la o buna comunicare cu dentistul pana la hipnoza sau
acupunctura.

Frica de
caini

O zoofobie destul de raspandita, teama de caini (cynofobia) se
dezvolta, de obicei, ca urmare a faptului ca persoana a
fost, la un moment dat, muscata de un caine sau a asistat la un
atac de acest fel asupra altcuiva. Dar exista si oameni care se tem
de caini pur si simplu pentru ca stiu ca acestia pot
musca.

Acum, sa eviti sa te apropii prea mult de un caine necunoscut e
ceva cat se poate de rezonabil; despre cynofobie se poate vorbi
nuimai atunci cand e vorba despre o frica extrema de orice exemplar
canin, fie el un pekinez blanos, cat o minge, sau un dog german cat
un vitel.

Tratamentul acestei fobii – destul de suparatoare, avand in vedere
numarul mare de caini pe care ii intalnim zilnic, chiar si in orase
– se face, in general, prin obisnuirea treptata cu prezenta
cainilor, sub supravegherea unui specialist.

Frica de
zbor

Multa lume se teme de zbor, de pierderea contactului
linistitor cu pamantul. In vremurile contemporane, acesta
frica se exprima, cel mai adesea, prin frica anxioasa de a calatori
cu avionul (aviofobie).

Totusi, aviofobicii nu sunt toti la fel. Unii se tem cu
adevarat de zbor, de desprinderea de pamant – de fapt, se
tem de ideea prabusirii, de gandul de a muri intr-un accident de
avion – desi, statistic vorbind, riscul de a muri intr-un accident
de avion e foarte mic in comparatie cu riscul de a muri intr-un
accident rutier.

Altii sunt, de fapt, claustrofobici; acestia se
tem de spatiile stramte, iar teama lor se declanseaza inevitabil la
intrarea in spatiul limitat si inghesuit din interiorul unui
avion.
Obligati sa zboare cu avionul, multi dintre aviofobici prefera sa
recurga la medicamente tranchilizante sau sa se „tranchilizeze” cu
cateva pahare de alcool, solutie care are riscurile ei. In ultimul
timp, s-au inregistrat succese importante in tratarea acestei fobii
prin metode ce implica realitatea virtuala si alte forme de terapii
cognitiv-comportamentale.

Frica de tunet si
fulger

Exista si oameni care se tem de ceata, de ploaie si de ninsoare;
spectrul tulburarilor care implica o teama maladiva de vreme, de
aspectele meteorologice, e destul de larg, dar teama de
manifestarile violente ale naturii – tunete, fulgere – e de departe
cea mai raspandita (si se numeste brontofobie sau
keraunofobie).

In realitate, numerosi oameni (aproape trei sferturi dintre
americani, de pilda) resimt o oarecare anxietate in timpul unei
furtuni violente. Interesant e faptul ca multi se simt
jenati de acesta teama si, adesea, ea ramane nemarturisita.

Dar, in cazul adevaratilor fobici, manifestarile de spaima
declansate de bubuitul tunetelor nu prea pot fi ascunse.

Specialistii recomanda, pentru a stapani problema, o combinatie de
informare serioasa, sprijin din partea celorlalti si exersare a
unor tehnici de depasire a anxietatii.

Frica de
intuneric

Comuna la copii (care se tem de tot felul de creaturi sau
intamplari infricosatoare, ce ar putea aparea odata cu bezna),
teama de intuneric trece in randul fobiilor (nyctofobie)
atunci cand persista si la varsta adulta (ceea ce se poate
intampla daca a ramas netratata in copilarie) si cand anxietatea
atinge niveluri extreme, intunericul producand teroare si adevarate
atacuri de panica.

Frica de
inaltime

Pana la urma, aceasta teama nu pare intrutotul nerationala –
e destul de firesc sa ne fie teama atunci cand ne aflam la
o mare inaltime si avem impresia ca bariera dintre noi si abis nu e
foarte solida. De vreme ce o cadere de la inaltime se
poate solda cu rani grave, invaliditate sau chiar moarte, incercam
poate, in acest fel, sa ne ferim de pericol.

Dar, in cazul adevaratei fobii de inaltimi (acrofobie), se
pare ca persoanele afectate percep inaltimea ca fiind mult mai mare
decat este, de unde si reactia lor exagerata. Intr-un
experiment, participantilor li s-a cerut sa estimeze inaltimea unei
cladiri intai privind-o de la sol, apoi privind de pe acoperisul
acesteia. Celor care resimteau cel mai puternic nivel de anxietate
constructia li s-a parut cu cca. 3 metri mai inalta atunci cand au
privit-o de jos si cu 12 metri (!) mai inalta decat in realitate,
atunci cand s-au aflat pe acoperis -diferente disproportionat de
mari, in comparatie cu participantii care nu manifestau
acrofobie.

Frica de alti
oameni

E uimitor cat de multi oameni intra in panica, transpira,
au o senzatie de greata si ameteala (uneori chiar lesina!) atunci
cand sunt pusi in fata situatiei de a vorbi in fata unei
adunari. Cei mai multi dintre noi au emotii la ideea
confruntarii cu un public; fobia, insa (sociofobie, in cazul
acesta, sau anxietate sociala), se defineste prin prezenta unor
manifestari cu adevarat intense si, in cazurile cele mai grave,
prin repulsia fata de prezenta oricarei persoane, cu exceptia
membrilor apropiati ai familiei.

Inca putin inteleasa si, de aceea, mult studiata, aceasta fobie
apare, de obicei, inca din copilarie/adolescenta, de obicei in
jurul varstei de 13 ani. Cu rabdare si antrenament, cu sprijin din
partea anturajului si apeland la ajutorul unui terapeut, poate fi
depasita, reducandu-se anxietatea incercata in prezenta altora la
un nivel suportabil.

Frica de spatii
amenintatoare

Unii de tem de spatiile aglomerate, pline de lume
(agorafobie), altii de spatiile foarte stramte, precum
liftul sau camara (claustrofobie); oricum, in perceptia celor
afectati, e vorba despre spatii din care ar fi greu sa iesi, sa
scapi – de ce anume sa scapi, ce pericol pandeste, asta, de multe
ori, nici macar fobicul respectiv nu stie.

Uneori e vorba chiar de fobii mai specifice, precum cea de
a traversa un pod.

In formele cele mai dificile, aceste fobii sunt de-a dreptul
invalidante, in sensul ca limiteaza libertatea de miscare a
persoanelor afectate; acestea pot ajunge sa evite activitati dintre
cele mai obisnuite, refuzand, de pilda, sa mearga la cumparaturi,
sa calatoreasca intr-o masina sau cu mijlocele de transport in
comun sau, pur si simplu, sa iasa din casa.

Frica de
paianjeni

Oamenii de stiinta vorbesc, in acest caz, despre o fobie dezvoltata
ca mod de aparare, in cursul evolutiei. Printre paianjeni se
intalnesc cele mai multe nevertebrate terestre veninoase,
incomparabil mai multe decat printre insecte, de pilda, asa ca nu e
de mirare ca oameni care n-au nici o problema cu gandaci sau alte
goange se tem, totusi, de paianjeni (arahnofobie).

Teama acesta e mult mai des prezenta la femei decat la
barbati (chiar de la varste foarte mici) fapt pe care
cercetatorii il explica prin diviziunea muncii practicata pe vremea
cand oamenii traiau ca vanatori-culegatori: femeile – in a caror
sarcina cadea „culesul’ – aveau deseori de-a face cu paianjeni, in
cursul activitatii lor de zi cu zi. Au invatat, astfel, ca
paianjenii ar putea reprezenta un pericol – pentru ele si copiii pe
care ii aveau permanent in grija – si au ajuns sa se teama de ei si
sa-i evite.

In schimb, vanatoarea (treaba barbatilor) presupunea alte insusiri
– forta fizica, rezistenta la efort, capacitate de orientare si,
evident, curaj. Prin urmare, barbatii care, la vederea unui
paianjen, ar fi sarit in sus, tipand, n-ar fi fost de nici un folos
tribului si speciei.

Frica de serpi

Si acesta fobie pare una „de supravietuire”, altfel nu s-ar explica
de ce e atat de raspandita. Pe vremea cand au aparut primii oameni,
Pamantul era deja plin de serpi (la ora actuala se cunosc aproape
3000 de specii) dintre care multi erau veninosi. Asadar, serpii
puteau fi o amenintare serioasa, iar oamenii au invatat de timpuriu
sa se fereasca de ei. Ar fi de inteles, astfel, de ce unii se
sperie de serpi chiar daca ii vad doar intr-o poza ori la
televizor; fobia de serpi o au multi oameni care nici n-au
vazut vreodata un sarpe in realitate.

Intr-un experiment foarte interesant, participantii – adulti si
copii – au trebuit sa detecteze imaginea unui sarpe printr-o
multitudine de alte imagini ale unor elemente din natura. Si toti
au reusit sa detecteze sarpele mai rapid decat alte subiecte –
flori, broaste sau omizi. Cercetatorii cred ca acesta abilitate
(poate dobandita in cursul evolutiei) de a repera rapid un sarpe in
peisaj i-ar fi ajutat pe stramosii nostri sa supravietuiasca si tot
ea ar sta la originea acestei fobii (ofidiofobia), una dintre cele
mai raspandite din cate exista.

CITESTE SI:

• 
  Frici, fobii şi angoase – cum se naşte
  frica?
• Frica are miros si
  este contagioasa
• Frica
  de inaltimi are legatura cu perceptia verticala
• Originile fricii au
  fost dezvaluite
• Frica de
  paianjeni vine din timpuri stravechi
• Circuitele neuronale ale
  fricii